|
घुष् 1.cl. 1. P. घोषति (rarely Ā. °ते, [R. v, 56, 139] ; Subj. घो॑षात्; pf. जुघोष, [JaimBr.] ; 3. pl. जुघुषुर्, [Pāṇ. 7-2, 23] ; [Kāś.] ; aor. Ā. घो॑षि) Ā. to sound, [RV. iv, 4, 8] ; P. to cry or proclaim aloud, call out, announce publicly, declare , i, 139, 8; [MBh. xiii, xiv] ; [R.] &c.: Caus. घोषयति (subj. 2. sg. °ष॑यस्), to call to, invite, [RV. ix, 108, 3] ; to cause to proclaim aloud, [MBh. i, iii] ; to proclaim aloud, [MBh.] ; [R. &c.] घुष् 2.cl. 1. P. घोषति, to kill, [L.]
|